Un articol – Motivele reale pentru care tinerii abandonează biserica

Ed Stetzer a scris un articol în Christianity Today despre Motivele reale pentru care tinerii abandonează biserica. Articolul are în vedere realitatea bisericilor din SUA, dar poate să ne slujească și nouă ca o sursă de reflecție. Stetzer crede că ”Tinerii adulți care abandonează biserica de multe ori le lipsește o  credință de primă mână – credință lor proprie – și o relație cu Hristos care,în mod profund, contează  în viața lor,  separat de  presiunea părinților lor”. Cu alte cuvinte dacă tinerii ajung la o relație puternică cu Domnul Isus ei vor continua să frecventeze biserica nu datorită presiunii pe care părinții lor o fac pentru ca ei să vină la biserică. El nu menționează modul în care a ajuns la această concluzie, probabil presupunând că aceasta este o evidență teologică, ci atacă abordarea statistică a problemei, și anume că, potrivit statisticilor, 94 % (sau după unii 85 %) dintre tinerii care termină liceul  nu mai frecventează biserica. La o citire atentă a articolului descoperim că motivele pentru care el consideră că afirmația nu este corectă sunt: a) aceste statistici sunt legende urbane; b) statisticile acestea sunt exagerări; c) motivele abandonului bisericii nu sunt cele sugerate de statistici. O reanalizare a situației intreprinsă chiar de autor arată că asupra celor care au abandonat mersul la biserică arată că  ”circa 97 la sută au declarat că a fost din cauza schimbărilor din viață sau situațiilor” (mers la facultate, mutare din localitate,etc.). Cercetarea lor arată lor arată că 58 % dintre cei care au abandonat mersul la biserică identifică ca și cauză biserica sau pastorul. 52% dintre  ei menționează că  s-au oprit să meargă la biserică datorită faptului că și-au schimbat perspectiva creștină.

Încercarea lui Ed Setzer de a muta abordarea de la una sociologică la una teologică, îl face să recurgă tot la o abordare statistică, cât și încercarea de a muta cauza abandonului mersrului la biserică de pe biserică pe credința personală, este tocami invalidată de propriile cercetări, 58 % dintre subiecți menționează biserica și pastorul. Cu alte cuvinte metoda lui se concretizează  în încearcarea de a scuze biserica, dar de a învinovății individul. Elementul lipsă din acest raționament este tocmai lipsa de aplecare spre familie. Familia și biserica trebuie să fie contextele în care se naște această credință personală și se modelează convingerile.

Reflectarea asupra acestui subiect ridică întrebări: În ce măsură bisericile evanghelice din România reușesc să mențină tinerii în biserică? În ce măsură bisericile evanghelice din România reușesc să construiască convingeri în tinerii care frecventează biserica și nu doar atractivitate liturgică? Asistăm oare la un fenomen de îmbătrânire a bisericilor? Cât de preocupate sunt bisericile noastre de evanghelizarea tinerilor  care frecventează serviciile bisericii ? Sunt tinerii văzut ca un potețial sau ca un pericol pentru biserici?

Mai multe puteți citi despre articolul menționat mai sus AICI .

         

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.