Beniamin Cocar, omul prin care Dumnezeu m-a chemat.

Vestea mutării la Domnul a pastorului Beni Cocar mi-a adus aminte de o experiența importantă din viața mea care i-a avut ca protagoniști pe pastorii Ștef Ioan și Beni Cocar. Aceștia sunt pastorii prin care Dumnezeu, în anii adolescenței mele, a desăvârșit experiența întoarcerii mele la El, experiență care a început în Biserica din Iris, Cluj, într-o miercuri seara, când pastorul Iosif  Țon a invitat pe cei din audiență să se hotărască pentru a-L urma pe Domnul Isus Christos. Aceea a fost experiența de „start” a întoarcerii la Domnul. Apoi a urmat experiența Mediaș. Prin anul 1983 am fost invitat de un prieten, Nicu Fleșeru, să merg cu el la Biserica Baptistă din Mediaș. Nicu era un tânăr din Biserica Baptistă de la Iris, cu câțiva ani buni mai mare ca mine, cu care studiam Biblia și făceam misiune, unul dintre primii mentori spirituali pe care i-am avut.

În acea zi noapte de sâmbătă spre duminică trenul de la Cluj la Mediaș a fost ticsit de tineri proveniți din diferite biserici evanghelice, entuziasmați de ce merge la Mediaș. Ajunși la Mediaș mi-a fost dat să văd ce rar puteai să vezi în plină epocă comunistă, și anume, străzile pline de tineri veniți din diferite locuri din țară la părtășie cu alți tineri. Se cânta pe străzi și în parc. Era bucurie și entuziasm. Parea un creștinism evanghelic deslănțuit din lanțurile cu care comunismul aparent la ferecat. Pe străzi se vorbea de trezire spirituală, dar și de faptul că există personal din securitate infiltrat printre participanți.

În cadrul serviciului de biserică s-a predicat Cuvântul cu putere, iar în fața noastră un număr impresionant de persoane imbrăcate în haine albe, probabil vreo 30, erau pregătiți pentru a intra în apa botezului. Dupa ce ei s-au ridicat de pe scaune să meargă spre baptister a urmat chemarea adusă de pastorul Ștef Ioan, chemarea de a-L urma pe Domnul Isus. Cei care în acele momente au luat o astfel de hotărâre erau invitați să ia locul celor care tocmai au mers spre apa botezului. După aceea li se dădea și lor haine albe și erau botezați chiar în acel serviciu divin. Dacă îmi amintesc bine probabil că 60 de persoane au fost botezate în acea zi.

În timp ce se rostea chemarea am simțit că Domnul îmi vorbește personal. Atunci au luat hotărârea că îl voi urma pe Domnul Isus toată viață și că îmi voi închina viața misiunii Lui. Nu am ieșit în față și nu am acceptat să fiu botezat imediat. Pe moment am avut rezerve cu privire la profunzimea unor astfel de decizii, cât și la invitația de a fi botezat imediat, fără conștientizarea pe deplin a acestei experienței, cât și fără o învățătura catehetică precedentă. Cu toate m-am întors la Cluj și le-am spus părinților mei, cât și pastorului Bisericii, Vasile Vădan, că doresc să îl urmez pe Domnul cu întreaga viața mea și mi-am exprimat dorința de a deveni misionar. Atunci aveam vârsta de 12 ani. Nu am fost acceptat pentru a fi botezat și am mai așteptat până ce am împlinit vârsta de 16 ani.

Pe pastorul Beni Cocar l-am întâlnit față în față doar atunci la Mediaș, iar mai apoi, în urmă cu câțiva ani, l-am întâlnit la Biserica Baptistă din Atlanta. La reîntâlnirea din Atlanta i-am spus despre aceasta experiență personală în Biserica din Mediaș. S-a bucurat de faptul că și peste ani s-a întâlnit cu un rod al lucrării făcută de Domnul prin ei la Mediaș. Dupa aceea am mai corespondat de câteva ori prin e-mail cu pastorul Beni Cocar.

Am vrut să împărtășesc această experiență ca o mângâiere pentru familie, cât și o provocare pentru noi toți. Atunci când ne lăsăm folosiți de Dumnezeu, fie că știm sau nu știm câte vieți am influențat, lucrarea făcută de Dumnezeu în oameni rămâne. Așa cum a spus Domnul Isus „Eu v-am ales pe voi și v-am pus să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână…” (Ioan 15:16)

Daniel Fodorean

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.