ALTFEL DE CRĂCIUN – Sacrificiu

Image may contain: text

Este mult mai ușor pentru noi să vorbim despre Crăciun, decât să îl trăim. Lumea este plină de mesajele sărbătorii, dar câți dintre noi întrupăm Mesajul sărbătorii? Ce înseamnă a experimenta întruparea lui Isus Hristos? Ce înseamnă a trăi în lumina exemplului Lui în întrupare? Un aspect este simplitatea care a fost clar evidențiată în relatarea istorică a nașterii lui Hristos în Evanghelii, în mod special în Evanghelia după Luca. Dar avem nevoie se mergem dincolo de cortină, la relatările biblice care ne duc în spatele scenei, acolo unde acest minunat act divin a fost conceput și pus în scenă.

O perspectivă teologică asupra întrupării lui Hristos este prezentată de sfântul apostol Pavel în Filipeni 2:5-11. Aici nu mai avem împărați, recesământ, animale, iesle, păstori, ci, îl avem pe Hristos în dumnezeirea lui pășind spre noi, adică umanizându-se. Dacă aici, aparent, situația pare mai simplă ne înșelăm. Tensiunea dintre păstrarea atributelor divine și renunțarea la acestea, în a face posibilă întruparea, pare evidentă. Această umanizare are ca punct de plecare atitunea față de sine prin faptul că El n a considerat că a fi deopotrivă cu Dumnezeu este un lucru de apucat (2:6 – NTR). Iar pentru a atinge pământul acesta El S a golit pe Sine (2:7 –NTR), un act voluntar de lepădare de sine, în sensul limitării de sine, pentru a putea îmbrăca umanitatea, manifestată în forma cea mai de jos, și anume, aceea de rob. Această atitudinea a lui Hristos a continuat pe parcursul vieții sale pământești până a ajuns la realizarea scopului pentru care a venit, și anume, moartea pe cruce în vederea mântuirii sufletului omenesc. Acest traseu nu s-a încheiat pe pământ, ci finalul este tot în glorie, unde Dumnezeu L a înălțat nespus de mult și I a dăruit Numele care este mai presus de orice nume,pentru ca în Numele lui Isus să se aplece orice genunchi din cer, de pe pământ și de sub pământ,și orice limbă să mărturisească că Isus Cristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl.

Îmbrăcarea cu Hristos cel întrupat înseamnă să urmăm exemplul lui de sacrificiu. Sacrificul lui Hristos nu a început pe cruce,ci în glorie. Nu a început cu renunanțare la frumusețile slavei, ci cu renunțarea la sine.De fapt, celelalte sacrificii făcute de Hristos nu ar fi fost posibile fără primul, și anume sacrificiul față de sine. De aceea apostul Pavel le spune că fiecare dintre voi să se preocupe nu doar de interesele lui, ci și de ale altora (2:4 – NTR). Sacrificiul reprezintă a trăi mai mult pentru alții decât pentru sine. Atunci când Biserica nu se mai manifestă cum s-a manifestat Hristos nu are putere în mărturia despre Hristos. Esteticul sărbătorii nu-i poate transform pe cei care sărbătoresc. Cel Sărbătorit, contextualizat în acțiunile de sacrificiu a fiecărui creștin și a întregului comunității creștine, ne poate transforma viețile. Palăvrăgeala, promovarea, popularitatea, “periatul” unii față de alții (numită și corectitudine politică), nu pot înlocui sacrificul. Masura sacrificiului fiecărui creștin va fi diferita, în funcție ceea ce a primit, dar sacrificiul nu poate fi desfințat, eliminat, din trăirea unui creștin.

Daniel Fodorean