Distanța dintre dorință și realizare, sau atunci când distanța dintre două puncte nu este o dreaptă.

O mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu în familia noastră în 2019.

Am avut un timp binecuvântat de Domnul la sfârșitul  anului 2019 și începutul anului 2020, aici, unde de câtva timp se numește pentru noi  “acasă”. Ne-am bucurat de vizita părinților mei, a Lidiei, sora  Feliciei împreună cu familia ei, cât și  de vizita  câteorva tineri din Constanța cu care am făcut Revelionul.

Povestea lui acest “acasă” pentru noi în anul 2019 a fost una lungă și dificilă. Chiar dacă am sperat că drumul nostru spre București în 2019 să fie un drum drept, zigzagurile îngăduite de Dumnezeu în viața noastră ne-au adus aminte că la “Dumnezeu distanța dintre două puncte nu este întotdeauna o dreaptă, ci un zigzag” ( Vezi drumul ocolit parcurs de poporul evreu spre Canaan… citiți și motivele).

La începutul anului 2019 când am anunțat public începerea procesului de mutare din Constanța, iar ulterior (Februarie 2019) am achitat un avans la casa din Cornetu, nu am știut prin tot ceea ce vom trece. Nu am știut toate complicațiile pe care le vom avea pentru a putea închide efectiv școala și grădinița „Champions for Life”. Nu am știut atunci că ampreta la sol a casei unde locuiam de 16 ani în Constanța este mai mare decât în documentele de recepție a construcției, și asta fără a face nici o extindere a fundației clădirii în toți acești ani. Nu am știut că va trebui să “reconstruim” casa în hârtii, și că după aproape un an încă nu am finalizat documentele. Chiar nu ne puteam imagina că pentru un Certificat de Urbanism va trebui să depunem de 4 ori documentele, iar că pentru a plăti amenda „pentru intrare în legalitate a construcției” trebuie să chemăm Poliția în construcții de 4 ori, chiar să-i rugăm să ne amendeze. Nu ne-am putut imagina că ar putea să îi treacă prin minte Primăriei să ne ceară (în unul dintre Certificatele de Urbanism) să demolăm o parte din casă, cu toată că aceasta era construită cu autorizație.

Nu am știut în momentul când am semnat precontractul pentru noua casă din Cornetu și am dat avansul, că toate cele menționate mai sus ne vor împiedica să videm casa din Constanța și că  vom  fi gata sa pierdem avansul dat și casa pe care am ales-o. Dar, mulțumim lui Dumnezeu care a răsturnat situația. Am văzut cu ochii noștri ce înseamnă “răscumpărare” și am înțeles mai mult minunile Domnului. La doar două zile după ce am anunțat proprietarul casei de la Cornetu că nu putem să ne onorăm obligația de a achita suma integrală pentru casă, asumandu-ne pierderea avansului și a casei care ne-a plăcut, Dumnezeu ne-a trimis o persoană interesată de casa din Constanța. A acceptat situația de-a ne aștepta să finalizăm actele până în Aprilie 2020 și ne-a dat un avans suficient pentru a putea ca noi să suplimentam avansul la casa din Cornetu. Iar în partea cealaltă, casa din Cornetu, cu toate că a fost pusă  din nou la vânzare, nu s-a vândut imediat, astfel că am reluat negocierile din punctul de unde le-am lăsat, adică nu am pierdut primul avans, am suplimentat avansul și în luna noiembrie ne-am mutat lucrurile în casă, rămânând ca până în Mai 2020 să finalizăm documentele pentru transferul de proprietate. Mulțumim Domnului că,  uneori chiar dacă nu lucrurile în viață sunt în „linie dreaptă”, El ne duce la destinație, lasându-ne  să mergem în zigzag pentru a lucra ceva în noi. El este preocupat nu doar de destinațiile noastre, ci și de desăvârșirea noastră.

Chiar dacă această etapă de tranziție nu s-a încheiat încă, continuăm să depindem de El ca „acasă” să devină chiar ”casa noastra”, deși și acesta va fi una temporară pentru că noi creștinii credem într-un altfel de ACASA. Vom mai călătorii între Constanța și București pentru o vreme pentru că Natanael mai are câteva luni până va termina liceul, dar și pentru a finaliza cu documentele pentru vânzarea casei. Încă mai suntem integrați și implicați parțial în slujirea Bisericii Nova Vita din Constanța. Cu toate acestea, deja începem să ne obișnuim cu ideea că suntem acasă la Cornetu. Ne rugăm ca Domnul să ne călăuzească pe parcursul acestui an spre o biserică locală unde să ne integrăm și să slujim, pe lângă celelalte slujiri care le avem deja în sarcina noastră ca responsabilitate.